Asertivitate – ce este si ce benificii are

ASETIVITATE: Acest cuvant este importat din limba engleza si este relativ nou, de aceea pare mai dificil de inteles, neavind o definitie „probata” de experiente proprii.

Pentru a intelege conceptul de asertivitate vom incepe prin a spune ca la polurile opuse acestui cuvant stau pe de o parte notiunea de non-asertivitate (pasivitate) si pe cealalta parte, notiunea de agresivitate. Dupa unii autori (ex. Bloom, Coburn si Perlman, 1975), asertivitatea reprezinta punctul de echilibru dintre aceste doua stari.

Bowen considera ca este un punct de vedere gresit si face ca Intelegerea asertivitatii sa fie dificila. El propune o urmatoare definitie a asertivitatii – asertivitatea este comportamentul care implica exprimarea propriilor idei si sentimente, inclusiv sustinerea propriilor drepturi, intr-un mod care permite celuilalt sa procedeze la fel.
Comunicarea si comportamentul asertiv cere dezvoltarea anumitor deprinderi si abilitati specifice. Urmatoarele sunt cateva dintre cele mai importante:

1. Impartasiti-va sentimentele in afirmatii la persoana I;
2. Nu va minimizati pe voi si nu-i minimizati pe ceilalti;
3. Nu fiti vagi si ezitanti si nu va camuflati mesajul cu cuvinte-parazite;
4. Fiti concret in feedback si critica;
5. Folositi un limbaj neutru, neexploziv;
6. Fiti cooperanti, deschisi si receptivi la ceilalti – s-ar putea sa stie ceva si voi sa nu stiti;
7. Confruntati situatiile neplacute pe loc sau cel putin imediat ce se poate;
8. Asigurati-va ca mesajele non-verbale transmit acelasi lucru cu mesajele verbale.
9. „Ataca” ideea cu care nu esti de acord si nu persoana care o expune.

NONASERTIVITATEA /PASIVITATEA

Au existat momente in viata ta când ai crezut ca e mai bine sa-ti suprimi sentimentele pentru a evita respingerea si conflictul, sau când nu ai putut sa-ti exprimi in mod clar sentimentele? Iti este vreodata teama sa-i lasi pe altii sa afle ceea ce simti? Daca ai ezitat vreodata in exprimarea emotiilor, daca te-ai simtit intimidat de alta persoana sau nu ti-a venit sa vorbesti atunci când erai tratat nedrept, atunci stii ce inseamna sa fii nonasertiv.

Atunci când te comporti nonasertiv, te fortezi sa iti tii sentimentele in interior. Deseori te schimbi precum vremea sau „iti schimbi culorile ca un „cameleon” pentru a te adapta perfect situatiei in care te afli. Cu alte cuvinte, devii un ecou al sentimentelor din jurul tau. Din nefericire, persoanele nonasertive fac foarte rar pasii necesari imbunatatirii relatiilor lor si, de aceea, ramân cu ceva nesatisfacator. Dar având atâtea de pierdut, de ce nu sunt oamenii mai asertivi?

Experienta ne arata ca exista mai multe motive pentru care ezitam sa fim asertivi in relatiile cu ceilalti. Uneori inertia sau lenea este un factor: cel mai simplu raspuns este acela de a nu raspunde deloc. Altadata, apatia sau lipsa interesului duce la nonasertivitate; pur si simplu nu ne pasa suficient pentru a ne implica in mod activ. Cel mai adesea insa, frica poate duce la nonasertivitate.

In mod particular, ne putem teme ca un comportament asertiv ar duce la respingerea noastra din partea celorlalti (devenim convinsi ca daca ne sustinem parerea cineva se va infuria). Sau, pur si simplu, ne lipsesc abilitatile interpersonale necesare asertivitatii.

O alta cauza importanta a nonasertivitatii este timiditatea. Fiecare dintre noi se simte mai ciudat din când in când. Ne putem simti exploatati, sufocati sau fortati intr-o situatie anume. Aceste sentimente se manifesta intr-o varietate de feluri – ca depresie, slabiciune sau singuratate – dar, cel mai adesea, conform psihologului Phillip G. Zimbardo, sub forma timiditatii.

Conform lui Zimbardo si Shirlez L. Radl, coautori ai Manualului de timiditate, putini oameni timizi considera ca acest fapt este o trasatura pozitiva; ei vad timiditatea ca o dovada ca ceva nu este in regula cu ei. De fapt, Zimbardo si Radl noteaza: „timiditatea nu este o trasatura permanenta, ci mai degraba, un raspuns la alte persoane evocate de anumite situatii. Sentimentele neplacute de timiditate provin dintr-o incredere in sine scazuta si din ingrijorarea in legatura cu ce vor spune ceilalti despre tine.”

Potrivit lui Lynn Z. Bloom, Karen Coburn si Joan Pearlman, autorii cartii Noi femei asertive, in societatea noastra timiditatea sau nonasertivitatea este deseori considerata o calitate a femeii, dar o slabiciune la barbati. In ce masura experienta ta sustine aceasta idee? Crezi ca femeile au mai mult de câstigat printr-un comportament nonasertiv decât au de pierdut barbatii? De ce?

Exista mai multe grade ale timiditatii. De exemplu, timiditatea poate lua forma unei fâstâceli, sau poate cauza o simpla crestere a distantei interpersonale. Din nefericire, timiditatea extrema te poate face temator fata de relatiile sociale si te poate impiedica sa-ti exprimi si sa-ti faci cunoscute sentimentele sau sa initiezi relatii in vederea formarii unui cuplu…

Polul opus persoanei timide, nonasertive este agresorul.

AGRESIVITATEA

Fata de persoanele nonasertive, care adesea permit victimizarea din partea celorlalti si sunt reticente la exprimarea emotiilor lor, persoanele agresive insista sa-si sustina drepturile pâna la punctul in care ignora sau violeaza drepturile celorlalti. Indivizii agresivi isi satisfac mai multe nevoi decât cei nonasertivi; dar, de obicei, reusesc acest lucru pe seama altor persoane. Agresorul tinde intotdeauna sa domine si sa „câstige” in relatiile interpersonale; impartirea egala nu este suficienta.

Mesajul persoanei agresive este egoist: „Asta simt eu! Esti un prost daca tu simti altfel! Asta este ceea ce vreau! Ceea ce vrei tu nu conteaza si nu ma intereseaza!” In contrast cu individul nonasertiv care este ezitant când vine vorba de a se aventura in comunicare, cel agresiv incepe prin atacuri, precipitând astfel conflictul. De aceea, nu este nici o surpriza faptul ca o discutie cu o persoana agresiva va escalada si va scapa de sub control: tinta agresorului va simti nevoia sa raspunda provocarilor. In astfel de situatii nimeni nu câstiga de fapt, rezultatul fiind o relatie in impas.

Oamenii simt nevoia sa actioneze agresiv dintr-o serie de motive. Potrivit lui Arthur J. Lange si Patricia Jakubowski, doi „consilieri in asertivitate”, tindem sa izbucnim atunci când simtim ca suntem vulnerabili; incercam sa ne protejam de pericolul in fata caruia ne simtim neputinciosi. Apoi, experientele de viata cu emotii volatile care ramân nerezolvate ne pot determina sa reactionam prea dur atunci când suntem confruntati cu o dificultate intr-o relatie.

Putem crede cu tarie ca agresiunea este singura cale de a ne face cunoscute ideile si sentimentele. Dintr-un motiv oarecare, putem crede ca ceilalti nu ne vor asculta si nu vor reactiona la ceea ce spunem daca adoptam o maniera de abordare mai blânda. In al patrulea rând, poate nu am invatat niciodata cum sa ne canalizam si sa ne stapânim impulsurile agresive (cu alte cuvinte, poate nu ne-am insusit o serie de deprinderi interpersonale).

De asemenea, agresivitatea poate fi in legatura cu un model de comportament nonasertiv din trecut; durerea, dezamagirea si sentimentul violarii personale care au rezultat in urma unui comportament nonagresiv s-au acumulat si au stat gata sa erupa. Nemaiputând fii tinute in interior, aceste sentimente sunt eliberate sub forma agresivitatii.

Nu este nevoie sa subliniem faptul ca relatiile distruse sunt deseori rezultatul agresivitatii. De fapt, nici persoana nonasertiva, nici cea agresiva nu prea au relatii semnificative, satisfacatoare. Din acest motiv, este nevoie sa se gaseasca un teren de mijloc sau o „medie de aur” intre extremele nonasertivitatii si agresiunii.

ASERTIVITATEA

Intentia comportamentului nonasertiv este aceea de a evita conflictele, de orice natura, iar intentia comportamentului agresiv este dominarea. Prin contrast, intentia comportamentului asertiv este aceea de a comunica in mod sincer, clar si direct si de a-ti sustine ideile si credintele fara a-i rani pe ceilalti sau a-ti face rau tie insuti.

Daca presupunem ca atât nonasertivitatea cât si agresiunea se datoreaza, cel putin in parte, unei invatari gresite a cailor de a reactiona in interactiunile cu oamenii, am putea sa ne imbunatatim relatiile interpersonale daca lucram la dezvoltarea unor cai noi si adecvate de a reactiona. Intelegerea naturii asertivitatii va facilita acest deziderat.

Atunci când esti asertiv te protejezi de pericolul de a deveni o victima; iti satisfaci mai multe nevoi interpersonale, iei mai multe decizii legate de propria viata, gândesti si spui ceea ce crezi si stabilesti relatii interpersonale mai strânse, fara a interfera cu drepturile celorlalti.

A fi asertiv inseamna sa recunosti ca toti oamenii au aceleasi drepturi fundamentale si ca nici titlurile sau rolurile sociale nu le pot afecta aceste drepturi. Noi avem dreptul de a influenta modul in care ceilalti se raporteaza la noi; avem dreptul de a ne proteja de abuz. Chiar mai mult, avem dreptul de a face aceste lucruri fara a ne simti vinovati.

Oamenii asertivi au invatat cum sa nu trimita mesaje nepotrivite de tip nonasertiv sau agresiv. Asadar, persoanele asertive exprima ceea ce gândesc si simt fara a-si cere scuze si fara a incerca sa domine. Au invatat sa spuna „Nu”, „Da”, „Imi place” si „Eu cred”. In acest fel, nici unul dintre parteneri nu este minimalizat; amândoi sunt respectati.

Accentul asertivitatii se pune pe negociere. Persoanele asertive incearca sa echilibreze „puterea” sociala astfel incât sa creeze egalitate in relatiile pe care le intretin cu ceilalti. In timp ce indivizii agresivi ii ranesc adesea pe ceilalti, iar cei nonasertivi deseori se ranesc pe ei insisi, persoanele asertive se protejeaza pe sine cât si pe cei cu care interactioneaza. Acest lucru implica atentie asupra sentimentelor si abilitatilor verbale si nonverbale de rezolvare a problemelor interpersonale.

Tineti minte ca a fi asertiv nu inseamna sa fi insensibil, egoist, incapatânat sau sa fortezi nota. Ci, mai degraba, a fi dornic sa-ti aperi drepturile si sa-ti comunici nevoile, sa incerci sa gasesti solutii reciproc avantajoase la problemele si conflictele interpersonale. Depinde doar de tine sa stabilesti daca vrei sa-ti redefinesti unele modalitati de relationare cu ceilalti.

Daca realizati ca nu aveti curaj sa-l refuzati, fara sa va simtiti vinovat, pe un coleg care abuzeaza de bunavointa voastra, sau daca realizati ca nu faceti fata unui sef agresiv, e timpul sa invatati sa comunicati in mod asertiv.

Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne nastem. Oamenii se comporta si comunica in functie de cele doua reactii primare – de fuga sau lupta – in mod submisiv sau agresiv. “In mod natural, ne comportam si comunicam pasiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament si un mod de comunicare educat – deci o abilitate care trebuie cunoscuta si apoi exersata”. Daca am plasa pe o scala cele doua extreme – submisiv si agresiv – comportamentul asertiv nu se afla, asa cum ne-am astepta, la mijloc.

“Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferentiaza de comportamentul agresiv prin faptul ca nu incalca drepturile si libertatile celuilalt. De asemenea, comportamentul asertiv analizeaza comportamentul celuilalt si nu persoana lui”.

De exemplu, un manager care intra in birou si le spune oamenilor sai: “Sunt nemultumit ca nu ati atins tintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a intamplat?”, se comporta asertiv, iar un manager care spune: “Normal. Pleaca omul o zi si nu mai face nimeni nimic. Idiotilor!”, are un comportament agresiv.

Oamenii al caror comportament natural este submisiv sunt si cei care reusesc cel mai greu sa comunice asertiv, fiindca le este teama tot timpul si nu au curajul sa abordeze un mod de comunicare atat de indepartat (aproape de cealalta extrema a scalei) si de contrar comportamentului lor natural. Daca ei sunt genul de angajati care, atunci cand sunt incarcati cu sarcini suplimentare, spun de fiecare data: “Bine, o fac si pe asta” sau “Imi cer scuze ca nu am reusit sa finalizez tot”, le va fi foarte greu sa-i spuna sefului: “Uite, raportul acesta trebuia facut de altcineva si mi l-ai dat mie. Eu mi-am indeplinit sarcinile pe care le am conform fisei postului. Este a cincea oara cand imi dai sa fac rapoarte pe care nu ar trebui sa le fac eu. Daca nu face parte din atributiile mele, de ce ma certi tot pe mine?”.

Mai intai trebuie sa invatam sa comunicam

Ca sa putem deveni asertivi, trebuie sa trecem printr-un pas obligatoriu: sa invatam sa comunicam.

Mai multe poti invata la cursul de Inteligenta Emotionala. In curand valabil online .

Pana atunci pentru a nu rata inforatiile , te invit asertiv 🙂 sa te abonei la Resurse

Multumesc ca ma urmaresti !

Amalia